Oare de ce?

Inca din copilarie,fiecare dintre noi am pus de nenumarate ori intrebarea"De ce?"
"De ce este cerul albastru?"
"De ce zboara pasarile?"
"De ce iarba este verde?"
Incetul cu incetul gasim raspuns la aceste intrebari ,dar viata ca de fiecare data vine cu noi provocari....
Cu timpul intrebarile noastre au evoluat o data cu noi si innaintea fiecarei intrebari a aparut involuntar "oare",cuvant care se bazeaza in primul rand pe actiunile noastre trecute sau prezente...Avem acum :"Oare de ce...?"
Oare de ce trebuie sa suferim din dragoste?-Pentru ca am vrut sa ne ingragostim
Oare de ce trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata?-Pentru ca merg la job
Oare de ce sunt singur acum?-Pentru ca eu am ales asta
Indiferent de intrebare,intotdeauna exista si raspunsul potrivit...involuntar devenim noi insine datatorii de raspunsuri,important e sa ne dorim asta...
Scriu astea deoarece privind dimineata prin cutiile mele cu amintiri,am gasit involuntar anumite obiecte din perioada copilariei si am incercat sa fac o comparatie intre cele doua: copilarie,respectiv varsta adulta.
Cert este ca diferenta nu este atat de mare,grijile copilariei au fost inlocuite treptat cu problemele vietii de adult,care la randul lor vor fi inlocuite poate cu necazurile batranetii.
Cert este ca daca ar exista si o a patra perioada majora in viata noastra cu siguranta o vom regreta pe cea precedenta...
Oricum,nu ma apuc eu acum sa filosofez despre viata....incercam sa-mi pun doar o mica impresie pentru cei care citesc:)

(scris de Myhay)

Sfaturi

Atitudinea umana fata de valoare este intotdeauna bascalia! Daca ar exista in fiecare dintre noi un pic de diamant,ar tot straluci de cand suntem slefuiti!

Lingusitorii incep intotdeauna prin a spune ca ei nu stiu sa linguseasca!

Albina te duce la miere si musca la rahat :)

Pentru un carnat nu trebuie sa ei tot porcul!

Langa o tona de intelepciune ai mereu 2 tone de nebunie.

(scris de Myhay)

Cine sunt eu?

Sunt doar un suflet,o viata ,un gand....si totul trece iar soarta isi urmeaza cursul intr-o monotonie apasatoare.Ramanem prizonieri ai propriilor amintiri,traim in lumea noastra ascunsa de toti si ne contopim cu aceasta.Din realitate devenim doar gand....din gand apunem si ramanem uitati.


(scris de Myhay)

Ce este viata?

Poate fiecare dintre noi si-a pus intrebarea asta de 1000 de ori :

ce este viata?

Raspunsul il gasim poate in fiecare dintre noi,in tot ceea ce ne inconjoara...in ceea ce suntem.

Un conglomerat de iluzii, sentimente si intamplari prinse intr-un buchet abstract de nefericire.

Pentru ca oare este cineva dintre noi fericit? Fiecare clipa de fericire este precedata in general de un moment de tristete si in viata fiecaruia dintre noi exista ceva ascuns care sa ne opreasca sa fim cu adevarat fericiti.O iubire secreta,o dorinta neimplinita, o boala ascunsa chiar o pierdere ne impiedica sa cunoastem intr-adevar mirajul fericirii.

Si atunci putem spune ca fericirea este echivalentul vietii?

Ne trezim dimineata,dus,mic dejun, serviciu,ne reintoarcem acasa mult prea obositi ,iar dus si somn....totul devine foarte monoton si astfel saptamana trece,ziua trece...luna...anii....

Ne mai trezim apoi pe la 50-60 de ani ca nu stim ce mai avem de facut...Ne simtim inutili,intr-o lume ce pare aparent tot mai tanara, ne simtim abandonati in timp ce altii se regasesc....si astfel nu mai ne ramane decat sa asteptam sfarsitul?Suntem prea obositi sa mai gandim ceva,sa mai asteptam ceva....chiar sa mai speram...

Poate ca intre timp,raman doar amintirile....singurul nostru paradid din care nu ne mai scoate nimeni si nimic....dar incetul cu incetul si acesta dispare spre groaza noastra ....

Fiecare clipa precede pe alta,fiecare amintire este ilnocuita cu alta....iar la final acest lant nesfarsit nu mai poate fi legat,fiecare za a sa destramandu-se incetul cu incetul pana se obtine nulul absolut!

Si atunci...oare ce e viata?


(scris de Myhay)